De ce avem nevoie de educație outdoor?
Îți sună alarma. Apuci cu ochii închiși telefonul de pe noptieră și îi dai snooze pentru încă vreo zece minute. Când în sfârșit te trezești, îți simți ochii uscați. Apuci iarăși telefonul și nici n-apeși bine butonul de Wifi, că deja îți intră cu nemiluita o tonă de notificări. Pare că doar tu ai dormit azi-noapte și că restul lumii și-a continuat mersul pe la spate.

Prietenul cel mai bun ți-a trimis pe Instagram vreo cinșpe reel-uri, pe grupul de Whatsapp ai fost deja bombardat cu varii mesaje: maică-ta vrea să știe când mai treci pe la ea să o ajuți să dea jos perdelele, colegul de la muncă te întreabă dacă să-ți cumpere și ție o cafea înainte să ajungă la birou, soră-ta a bombardat grupul familiei cu vreo treizeci de poze cu copiii ei. Și, desigur, toate newsletter-ele la care ești abonat îți intră pe mail. Afli așa: drone rusești au pătruns în spațiul aerian polonez, săptămâna asta ai 20% reducere la ceva lumânări parfumate, a crescut TVA-ul la cărți și platforma pe care ascuți muzică te anunță că-și scumpesc prețurile de luna viitoare. Un început forță.
Iei contact cu toate informațiile astea în mai puțin de zece minute, tolănit încă în pat. Te scuturi când îți dai seama că ai stat cam mult pe telefon și fugi să dai startul rutinei de dimineață. Când în sfârșit ești pe drum spre locul de muncă, îți dai seama că n-ai scos un cuvânt încă pe gură. Liniștea rece din mașina abia dezmorțită te pălește. Începi să te simți singur, așa că dai drumul la radio. La emisiunea matinală, crainicul care în general are la el doar glume fumate, bombăne ceva despre epidemia de singurătate din Europa.
“Conform ultimelor statistici raportate de Eurofound, peste 20% dintre europeni declară că se simt singuri adesea, mai ales adulții tineri din zonele urbane.” Înghiți în sec. “Hai măi, astea-s probleme?” îl auzi pe crainic cum începe să facă mișto. Schimbi postul.
Sună a scenariu de film? Pentru norocoși, poate da, însă pentru majoritatea dintre noi realitatea arată cam așa. În ciuda conectării pe care ne-o oferă social media, suntem din ce în ce mai izolați și mai singuri. Dar astea sunt deja clișee de care ne-am săturat toți. Da, știm că trăim în era digitalizării, știm și că filmele în care roboții preiau controlul par tot mai realiste și știm și că suntem niște consumatori din ce în ce mai pasivi. În tot ce facem pare că domnește o leneșă resemnare.
Și aici intervine paradoxul: cât de mult timp petrecem conectați la ecrane și cât de puțin timp petrecem conectați cu lumea reală. Cercetătorii de la jumătatea secolului trecut deja intuiau asta: da, chiar în anii ’40! Lloyd B. Sharp, un tip destul de bazat, vorbea despre cât de important e să ne scoatem copiii din sălile de clasă și să-i învățăm prin experiență directă: să atingem, să simțim, să descoperim natura și comunitatea din jurul nostru. El spunea că în aer liber învățăm mai repede, reținem mai mult și chiar apreciem mai mult ce avem.

Mai mult, Sharp observa că în astfel de tabere dispar barierele: diferențele religioase, rasiale sau sociale se estompează când oamenii învață să trăiască împreună în natură și să se ajute reciproc. Practic, pentru câteva zile, acești copii învață ce înseamnă adevărata comunitate și responsabilitate: lecții pe care, altfel, le-ar afla abia mult mai târziu sau poate chiar deloc.
Și aici e punchline-ul: dacă tot stăm conectați la 20 de fluxuri de informații simultan, poate ar trebui să ne conectăm și la ceva real. Nu doar la notificări și la știri alarmante despre drone rusești sau reduceri la lumânări parfumate. Și nu, nu trebuie să fim copii ca să învățăm asta. Oricine poate să iasă, să experimenteze, să se descopere prin activități simple, dar reale. Practic, Sharp ne dă un reminder: lumea reală e acolo unde o atingi cu mâna, nu unde dai scroll cu degetul.
La Nativ credem că aerul curat bate orice scroll — dopamina naturală de afară e foarte greu de egalat. Dar nu ne crede pe cuvânt, ieși afară și convinge-te singur!
Surse:
Sharp, L. B. (1948). Why Outdoor and Camping Education? The Journal of Educational Sociology, 21(5), 313–318. https://doi.org/10.2307/2263879.
Sursă foto: https://www.freepik.com